Tara Oasului in imagini

O minunata colectie de fotografii din Tara Oasului :
- cu ajutorul sitului www.memoria.ro am postat o parte din patrimoniului fotografic al lui Ionita G. Andron reprezentand osenii de altadata;
- muzeul Tarii Oasului in aer liber;
- osenii de azi: nunta in Oas, la ciuperca in Certeze, la colindata in seara de Craciun;
- centrul de ceramica Vama este reprezentat de mesterul local Gheza Isvanfi si Geta Tantas cu lucrari care reprezinta osenii de azi;
- imagini de prin Oas.

Țara Oașului

Osenii de alta dataConstantin NOICA spunea “… în câte o țâpuritură din Țara Oașului eu văd rezumatul întregii noastre culturi cu trecerea ei de la natură la rostire și întruchipare artistică. Chiotul inițial este încă natură: dacă vrei, este ceva de ordinul cântecului privighetorii, sau mai degrabă al privighetorului, un cântec despre care naturaliștii ne spun că nu este intonat pentru poeți, ci doar pentru ca pasărea să anunțe în felul acesta că a pus stăpânire pe un loc, iar ceilalți s-o lase acolo în rostul ei. Dar chiotul nostru – care și el este un fel de a spune: ascultați-mă fraților, faceți-mi și mie loc în lume – trece în cuvânt, în viers, în logos, și devine astfel, dintr-o suflare parcă altceva. Se preface într-un cântec care ar putea ține cât lumea.”

Turismul în Țara OașuluiHotel Osanul

Țara Oașului - iată un ținut care îmi sună precum bătaia sângelui și îmi răspunde mai din adâncuri decât până unde mă poartă puterea simțurilor. Țara Oașului, unde natura a presărat ce avea mai frumos între comorile ei: plaiurile sale mereu cu imaginație de culori noi, cu florile aceleași și totuși cu mireasma lor deosebită, cu oamenii – care își lucrează în tihnă pământul, își înalță case mari și durabile, își cresc pruncii în cinste și demnitate cu portul lor de când lumea și cu o distincție aparte, de o strălucire, armonie și o frumusețe de neegalat a culorilor vii, punctate de pe albul imaculat al pânzei din care e făcut. Apoi, folclorul oșenesc este un semn al bogăției, al frumuseții spirituale. Prin el, Țara Oașului își etalează poate cel mai bine identitatea. Cântecul – țâpuritura adică – mai mult ca oricare dintre formele de exprimare ale sensibilității a însoțit și însoțește munca, bucuriile, tristețile și speranțele, reprezintă manifestarea cea mai inedită a oșeanului. Comori de cântec, vers și frumusețe de spirit se transmit mai departe din tată-n fecior.

Vasile POP-NEGREȘTEANU